un proiect
Oricum
Universitatea din Bucuresti

N-am promis niciodata nimic, am aplicat regula propriului exemplu

Pe 15 martie, la GOmentorship, inspiratia a venit de la Ada Roseti, Andreea Paul (Vass), Melania Medeleanu si Anca Buliman

“N-am avut o cariera pana acum, ci o succesiune de joburi extraordinare” – astfel a inceput Ada Roseti seara Ada Roseti la GOmentorshipGOmentorship pe 15 martie. Ceea ce a avut in comun fiecare incercare din drumul profesional al directorului de programe Discovery Networks a fost spiritul de aventura si dorinta de a fi provocata. Iar ce a tinut-o intr-un anumit loc a fost ca avea ceva de invatat. “Mi-au placut dintotdeauna filmele, dar diferenta dintre mine si alti iubitori de filme era ca mie-mi placea sa vorbesc despre ele.” Asa ca a inceput o rubrica de cinema la radio care a devenit emisiune si care apoi s-a mutat la tv. “Am fost dintotdeauna un comunicator, de aceea trecerea spre management a fost fireasca” a mai spus Ada Roseti.  Dincolo de experienta, criteriul diferentiator dupa care-si alege oamenii cu care lucreaza este entuziasmul.

Nu cred in talent ca substitut pentru munca

Andreea Paul (Vass) e cunoscuta drept “consiliera” (primului ministru), dar ea se simte in primul rand economista. Andreea Paul (Vass) la GOmentorshipLa facultate (ASE), nu i-a placut atat de mult sa invete, cat sa citeasca, lucru care o facea sa-si bombardeze profesorii cu intrebari, de multe ori incomode. A fost studenta-recordman la sesiunile de lucrari stiintifice si spune ca a incercat mereu sa faca performanta, la scoala sau in sport.

Nu crede in talent sau noroc ca substitute pentru munca si nu a cedat tentatiei de a se angaja, la sfarsitul facultatii, la fabrica de mobila detinuta de parintii sai. A preferat un salariu de aproape 20 de ori mai mic in cercetare, la Academia Romana. A reusit sa se intretina insa prin multe burse internationale de cercetare castigate, intre care una la prestigioasa Stanford Universitiy. “Am aplicat cu un entuziasm nebun, iar cand am castigat am inteles ca totul e posibil”, si-a amintit Andreea.

Sportul a “departajat-o” de ceilalti 16 economisti care au ramas in concursul organizat de Theodor Stolojan la Cotroceni. Avea in comun cu omul politic, in plus fata de ceilalti candidati, 40 de minute de alergare pe zi si voleiul de performanta, a spus zambind. Stolojan a fost prima persoana de la care a invatat managementul public, asa cum mai tarziu Parlamentul European avea s-o invete disciplina.

In 2008, dupa sapte ani, si-a finalizat lucrarea de doctorat. A intrat apoi in politica, insa adevarata sa dragoste ramane accea de a le preda studentilor de la ASE, unde tine cursuri de economie internationala. Stie ca pilonul carierei sale va ramane cel universitar. Se declara un om franc, de aceea de multe ori incomod in politica. A pus chiar sub semnul intrebarii potrivirea Elenei Basescu cu rolul de europarlamentar. “Am ales sa merg pe ata, adica sa continui sa spun ceea ce gandesc!”

Crede cu tarie ca profesionistii in politica pot fi votati, cu atat mai mult femeile. “Suntem o natiune misogina, credem ca femeilor nu le sta bine in politica, asa ca ne aflam cu mult sub media mondiala de reprezentare a femeilor in politica.”

A ajuns mult mai sus decat si-ar fi dorit vreodata, dar nu regreta asta, ci faptul ca in trecut isi imagina ca e facuta sa traiasca singura. Sotul sau si fetita de 8 luni i-au adus insa implinirea, bucuria si linistea la care nu se astepta.

Perioada de gratie de sase luni se termina la sfarsitul lui martie. Abia acum o sa-mi fie greu!

Discursul Andreei a fost urmat de povestea Melaniei Medeleanu: “Cand o sa fiu mare, vreau sa fiu Sanda Taranu si saMelania Medeleanu la GOmentorship fiu in televizor”. La Melania pare sa fi fost simplu: in copilarie avea o cutie decupata in forma de televizor in care-si petrecea timpul. Asa ca, la 16 ani, cand a inceput sa lucreze in televiziune, n-a fost surprinzator pentru nimeni. In urma cu sase luni prezenta cel mai important jurnal la Realitatea TV, avea un salariu mare si “cele mai frumoase rochite”. Oricine ar fi putut crede ca Melania nu-si mai putea dori altceva. S-a produs insa un declic – a fost in  ziua in care avea porbagajul plin de jucarii si hainute pe care s-a oprit sa le lase la o scoala. Atunci a cunoscut-o pe Maria, o fetita cu degetele pline de cerneala a carei casa era un centru de plasament. Melania a intalnit-o acolo si pe sora Mariei si pe ceilalti copii din centru: “In mod obisnuit, as fi lasat hainele si-as fi plecat. Dar… in ziua aceea, cand am plecat de acolo, n-am mai plecat tot eu”.

Faptul ca a fost admisa la un masterat in logopedie si intalnirea cu copiii au mobilizat-o sa deschida, cu ajutorul prietenilor si a puterii sale de convingere, un afterschool social in Clinceni, aproape de zona in care locuieste. “Daca ai proiectul potrivit, iti ies in cale oamenii potriviti! Am crezut ca le voi schimba viata copiilor, a puilor mei, dar s-a intamplat invers – ei m-au invatat ce inseamna fericirea.”

Cele sase luni de gratie departe de televiziune pe care si le-a acordat se incheie la sfarsitul lunii martie. “Acum, abia acum o sa-mi fie greu! O sa-mi rezerv timp sa ma gandesc la asta, dar ce stiu sigur e ca in niciun caz n-o sa ma despart de puii mei”, a mai adaugat Melania.

Nu e important sa faceti lucruri extraordinare, ci sa le faceti extraordinar de bine!

Evenimentul GOmentorship a fost incheiat cu discursul Ancai Buliman, managerul spitalului Bagdasar-Arseni. Anca Buliman la GOmentorship“Primul meu mentor a fost si este tatal meu”, iar in copilarie m-a impresionat Zorro, cu care am in comun spiritual justitiar, a spus, cu umor, Anca Buliman.

La doi ani, daca o intreba cineva cum o cheama, raspundea fara ezitare: “Sunt doctolita Anca Buliman”! Peste ani, cand visul i s-a implinit, a inteles ca un medic bun trebuie sa aiba in primul rand dragoste de oameni, sa inceapa cu vindecarea sufletului, si apoi cu trupul. Jumatate din efectul terapeutic il da medicul, personalitatea lui. E motivul pentru care in cele din urma a renuntat sa profeseze si a inceput sa faca management, caci lua asupra sa prea multe dintre problemele pacientilor.

“Acum, sunt omul potrivit la locul potrivit; nu e important sa faceti lucruri extraordinare, ci sa le faceti extraordinar de bine. Eu nu am promis niciodata nimic, ci am aplicat regula propriului exemplu.” a mai spus managerul de spital.

Toate cele patru conferinte in format video vor fi disponibile in curand pe www.gomentorship.ro si pe www.gomentorship.adevarul.ro.

Urmatoarea intalnire GOmentorship de la Sala de Lectura a Facultatii de Litere are loc marti, 22 martie, de la 19.00. Luna martie este dedicata femeilor exceptionale si este sustinuta de televiziunea TLC.

Comments

Pingback from Care-i treaba cu fericirea? « Cristina Toma's Blog
Time March 16, 2011 at 15:44

[...] O alta prezentare a conferintei de aseara pe site-ul celor de la Go Mentorship. [...]